Vi s-a intamplat si voua ca in cautarea acerba a unui articol vestimentar, sa pasiti pragul unui magazin si sa va ia cu ameteala la primul pret vizionat?
Bine, nu asta ar fi partea cea mai proasta, show-ul incepe abia cand simti privirea vanzatoarei, atintita asupra ta!
Prima reactie e sa te verifici daca ai toate hainele pe tine sau ai uitat sa-ti tragi fusta la iesire din casa. Apoi iti vine sa-ti ceri iertare ca, ai intrat si tu in magazin, asa nestearsa de balegar pe talpi, sa o asiguri ca nu se va mai repeta (in sinea ta stii deja asta) si sa o intrebi spasita:
„-Scuzati-mi umila intrebare, e afacerea dumneavoastra, sunteti creatoarea brandului respectiv? Nu?
Aaa, si eu care credeam ca rochia asta care costa cat un bolid de lux, e creatia dumneavoastra!”
Te mai linistesti putin si sari in urmatorul magazin de produse cosmetice.
Hmmm, aici aceeasi poveste doar ca avem de-a face cu un mascul in uniforma. Importanta pe care si-o acorda si zeflemeaua din privire, te fac efectiv sa renunti la ideea de a-ti mai cumpara rujul mult dorit. Risti in final si mergi la standul cu rujuri unde o vanzatoare amabila te ajuta sa faci alegerea corecta, iti strecoara in pachet si o mostra gratuita de parfum.
Cand dai sa iesi afara, acelasi agent de paza te mai scuipa o data cu privirea si isi etaleaza prin mers, atitudinea grandomana.
Pleci plina de intrebari spre casa, din care una te macina, te roade:
Infirmierele, asistentele, secretarele, vanzatoarele din magazinele de brand, agentii de paza si securitate, mesterii, luati toti printr-o mica preselectie.. mai…oamenii astia din ce aluat i-o fi creat Divinitatea ca, sunt plini de importanta.
Adica fara ei, fara rolul lor in sistemele din care fac parte, n-ar functiona nimic, dar nimic stiti ce zic?
Asa ca, umblati cu saru’mana in dinti si mergeti in pozitia ghiocel cand sunt ei prin preajma.
Asta asaaa sa nu ziceti ca nu v-am spus.
Hai pa si la revedere!