Si de ce nu-mi plac sezlongurile…
Am fost o singura data la mare in România, prin ’99, stiu pentru generatia 2000 cum spune o prietena, ma trag din neamul tracic.
Nu-i problema, este bine asa!
Atunci, desi financiar eram paduche, cu niste tichete de la uzina oferite pe pile, am avut parte de un concediu de vis…concerte cu „parazitii” la malul marii, hotel de cinci stele, Teo, virgină si Mircea Badea intreg la cap, prezentand emisiunea „dimineata devreme”.
Frumos, dar n-am mai revenit la marea noastra.
Nu, n-am fitze drept dovada ca prefer o garlă fara oameni sau o mare…dar a altora.
De ce?
Pentru ca românul e nesimtit. E nesimtit atunci cand te calca pe picioare sa-si faca el loc, e nesimtit atunci cand vine cu boxa la plaja desi pe fundal mai sunt cinci stiluri muzicale, e nesimtit cand scuipa in apa de zici ca i-a luat ma-sa.. mare, e nesimtit cand isi lasa chistoacele de tigari si pet-urile in urma.
De strand-uri in orase vara, n-am cuvinte, doi pe sezlong.
Si pentru ce?
Voi stiti ce ofera muntele? Vara, iarna, asta te hraneste, cu aer pur, cu liniste, cu adrenalina, cu frumos!
Incercati-l si lasati in urma efectul de turma.
Vara nu inseamna doar mare.
Pentru mine nu, doar daca vreodata imi voi permite sa merg pe propria-mi plaja.