Odata cu sosirea toamnei, familia traditionala e cuprinsa de febra muraturilor. Acum se golesc butoaiele cu zeama de varza pe conductele comune de bloc, acum se stabileste marimea si se testeaza taria castravetilor, gogosarii si conopida danseaza salsa prin borcane, de vinete ce sa mai vorbim, sunt organizate adevarate tabere de copt pe malurile raurilor. Mama ei de zacusca, trebuie sa existe la loc de cinste in orice camara.

Nu-i rau cat timp tot ceea ce se conserva toamna, se consuma peste iarna, nu-i rau cat timp chefii muraturilor reusesc sa faca oaresce economii financiare prin metoda asta. Raul incepe in momentul in care, vara cand temperaturile cresc, mai mult de jumatate din borcane si conserve isi dau duhul in tomberoane pe motiv ca „nu s-au mancat!”.

Dar nu ne putem abate de la traditii, asa faceau bunicii, asa fac parintii, asa trebuie sa facem si noi, nu e cazul sa ne intrebam de ce,pur si simplu pentru ca trebuie, si aici intervine puterea obisnuintei. Ce importanta are ca saracia alimentara si lipsurile materiale, s-au redus considerabil dupa revolutie incoace, ce importanta are ca, buniciii nu cumparau legumele pentru conserve, le semanau si le cresteau in propriile gradini, pe un sol ingrasat cu balegar de vaca. Atunci, pana cand si balegarul de vaca era pur romanesc. Acum se baga la borcane castraveti de Olanda, gogosari importati din Spania, totul din import, autenticul s-a dus pe apa sambetei. Ne miram de ce tarile astea, au alt nivel de trai, ne intrebam care le sunt secretele, uitam ca noi le suntem mana de lucru ieftina si in egala masura si piata de desfacere.

In Romania consumerismul e la el acasa, cumparam si aruncam, risipa e in floare, s-ar presupune ca exista chiar si o crestere economica bazata pe consum, avem mall-uri cate trei, patru pe oras, nu m-ar mira ca in urmatorii ani sa le gasim si la tara. Avem hipermarketuri la scari de bloc, nu mai vorbim de comertul online. Umplem dressingurile cu haine si frigiderele cu mancare, schimbam mobila in case, in functie de moda, toate astea s-ar presupune ca ne-ar aduce fericirea, dar cu timpul realizam ca a fost o stare de moment.

Si atunci incepem sa ne plangem, de lipsa spatiului de depozitare, de lipsuri financiare, de aer poluat, de defrisari in masa. Dar cu toate astea ramanem constanti in obiceiuri, caci ce-ar mai fi toamna fara muraturi si familia fara traditie! Pana cand si definitia de traditie am inteles-o gresit, am luat din ea doar raul si uratul, binele si frumosul l-am lasat sa moara, odata cu cei care stiut sa traiasca altfel fata de cum stim noi.

Dincolo de toate, consumam sau risipim mult mai mult decat producem, si asta nu intereseaza pe nimeni, iar cei ce ar trebui sa fie interesati,  nu au de ce, pentru simplu fapt ca asta le este scopul.