Urăsc zgomotul, am avut dintotdeauna probleme cu el şi cu oamenii care îl provoacă. Am înţeles cu anii că, adevăratele caractere, oamenii pe care eu îi iubesc şi lângă care mă simt foarte bine, nu fac zgomot. Trăiesc şi păşesc prin viaţă, intr-o linişte deplină, fără ca măcar să le poţi depista prezenţa, îi poţi simţi în schimb, ascultându-le liniştea. Zgomotul e creat pentru a atrage atenţia, pentru a ieşi în evidenţă, e un semnal negativ de sete de putere, amestecat cu lipsă de caracter.

E adevărat că anumite comportamente pot fi de-a dreptul imposibil de corectat, oamenii care turuie ca o moară stricată, lăsând impresia că-ţi comunică ceva în asa zisul dialog purtat, sunt pur şi simplu de evitat. Pe lângă  faptul că te seacă de energie, subiectele repetitive din discuţiile purtate cu ei, nu-ti vor îmbunătăţi cu nimic viaţa şi nici aria cunoştiinţelor tale generale nu se va dezvolta. Nu iubesc gălagia lor verbală şi nici zgomotul provocat pentru a atrage atenţia, nu iubesc superficialitatea cuvintelor şi a faptelor lor. Simt falsitatea umană, o miros, are miros de putred, de vechi, de expirat, are miros de plastic. Târziu am învâţat să fac asta, târziu am înteles că unii sunt creaţi să ofere, alţii să primească, unii beneficiari conştienţi, alţii contribuitori fără ştiinţă.

Aşa a început să-mi placă din ce în ce mai mult liniştea şi oamenii lângă care pot să mă bucur de ea. Ei ca şi mine, ştiu că starea în sine te obligă să-ţi asculţi gândurile şi să reflectezi asupra trăirilor. Liniştea te va face să înţelegi că un amărât de dialog purtat cu cineva care nu dă doi bani pe trăirile tale, nu ajută la nimic.

Da, trezirea în sine doare te obligă să-ţi faci curat în propria viaţă, e ca atunci când simţi că nu mai poţi respira într-o casă plină de obiecte inutile iar pentu a obţine aerul vital eşti nevoit să renunţi la tot ce considerai până în acel moment, de neînlocuit. Lupta cea mai mare însă, va începe abia atunci când vei realiza că, obişnuinţa din trecut te va face să tinzi spre aceleaşi greşeli, spre aceeaşi dorinţă nebună de a avea ceva lângă tine care să-ţi umple spaţiul. Nu-i uşor  să renunţi la dependenţe, însă când vei reuşi să faci asta, abia atunci. vei fi obligat să faci o preselecţie drastică şi sa optezi doar pentru ce te mulţumeşte, pentru ce-ţi va oferi, aerul, pacea şi liniştea interioară de care aveai atata nevoie.